Interviu cu Michael Amott (Arch Enemy), in asteptarea concertului de la Bucuresti

După o pauză de patru ani, al optulea album de studio semnat Arch Enemy, Khaos Legions, a fost lansat în vara acestui an. Trupa tocmai a început turneul Khaos over Europe, care îi va aduce pentru prima oară în România în ianuarie 2012.

Am avut şansa să vorbesc cu Michael Amott despre album şi dezvoltarea sa, despre punctul său de vedere asupra scenei metal, despre cele mai importante momente ale trupei etc. Interviul poate fi citit integral mai jos.

Michael Amott, Arch Enemy

Au trecut 4 ani de la precedentul album. Cum se prezintă Khaos Legions în faţa celorlalte albume?

Albumul conţine toate elementele ce definesc stilul trupei, dar există şi noi influenţe, având în vedere că a fost compus de-a lungul a 4 ani, ceea ce e destul de mult. În 3-4 ani se întâmplă foarte multe, astfel că am avut o mulţime de idei din care să alegem.

Apropo de influenţe, asculţi anumiţi artişti când compui muzica?

Nu chiar, nu ascult altă muzică pentru influenţe. Mai ales când scriu, încerc să stau cât mai departe pot de altă muzică. Îmi place să descopăr ce e în interiorul meu; vezi tu, nu vreau să fiu influenţat de alte trupe. Fiind un fan al muzicii extreme de când mă ştiu, am crescut ascultând multă muzică - am în mine foarte multă muzică, toate trupele pe care le-am îndrăgit când eram mic - Megadeth, Slayer, Metallica, Black Sabbath, Judas Priest şi altele; toate astea se îmbină în muzica noastră într-un fel. Dar nu stau şi ascult un nou album şi zic "aş vrea să avem un cântec ca ăsta" sau "ar trebui să facem şi noi ceva în stilul ăsta". Compun după cum simt eu, şi aşa e cel mai bine pentru noi.

Au fost multe revoluţii şi proteste în lume în ultima perioadă, te inspiri din astfel de evenimente pentru texte?

Da, suntem foarte atenţi la ce se întâmplă prin lume. Avem doar o singură planetă pe care să trăim, aşa că ne interesează ce se întâmplă pe ea. E foarte fascinant, chiar trist uneori, dar este ceva care ne intrigă. Textele sunt un amstec de trăiri personale cu evenimente mai puţin personale, cum ar fi poveştile pe care ţi le zic diverşi oameni, chestiile pe care le vezi la ştiri, cărţile pe care le citeşti - luăm câte ceva din toate.

Să ne întoarcem puţin în timp. Cu Carcass cântai un grindcore/death metal ceva mai dur - ce te-a determinat să te îndrepţi către o abordare mai melodică?

Bună întrebare. Cred că am o pasiune din ce în ce mai mare pentru melodie. Devenind un chitarist din ce în ce mai bun de-a lungul anilor, mi-am dezvoltat un interes în a crea muzică în care mă pot manifesta în voie - ca o platformă în care să-mi manifest creativitatea - aşa că am vrut o trupă care putea fi foarte puternică, foarte dură şi extremă, dar care poate avea şi multe armonii şi melodii, cu o muzică care poate fi şi frumoasă şi suavă. Aşadar avem o dinamică extremă în care trecem sunetul de la foarte frumos şi suav la extrem de dur şi brutal şi înfricoşător.

Michael Amott, Arch Enemy

Există un consens conform căruia punctul culminant al genului melodeath a trecut, iar acum genul este în declin. Ce crezi că se va întâmpla?

Nu ştiu exact. Actualmente sunt trupe ca Arch Enemy, In Flames, Children of Bodom - trupe care sunt deja bazate. Suntem trupe destul de mari acum în metal. Nu cred că depindem aşa mult de a fi parte dintr-o scenă, cum ar fi scena melodeath. Sunt foarte multe trupe noi, care aduc noi abordări unice şi care nu ajung mereu în top, dar aşa se întâmplă peste tot în metal. Cred totuşi că ai dreptate, acum este foarte dificil pentru o trupă de melodic death metal nouă să apară şi facă furori. Noi am avut şi noroc - suntem deja priviţi ca o trupă de metal, oamenii ne cunosc pentru metalul extrem pe care îl cântăm, dar nu suntem chiar o trupă de melodic death metal. Avem influenţe din death metal, cum ar fi stilul vocal al Angelei, dar din punct de vedere muzical consider că avem foarte puţin în comun cu genul death metal.

Că tot veni vorba de Angela, având în vedere că este cel mai emblematic membru al trupei, care crezi că este acea unică sclipire pe care numai o femeie o poate aduce într-o trupă ca Arch Enemy?

Angela este foarte carismatică, şi are multe de spus, ceea ce eu cred că e foarte interesant, dar asta nu se întâmplă cu fiecare trupă - câteodată artiştii n-au nimic interesant de zis. Pe de altă parte, Angela e o persoană foarte interesantă, plină de carisma şi care rupe tot pe scenă; are o voce grozavă şi face un spectacol foarte bun. Felul ăsta de carismă ţi-l doreşti în trupă - cum sunt cazurile Judas Priest cu Rob Halford, sau Iron Maiden cu Bruce Dickinson - genul de oameni de o valoare extraordinară care se pot impune live şi să facă un spectacol pe măsură. Şi noi avem asta în Arch Enemy prin Angela - nu avem un bărbos oarecare care urlă în microfon, avem ceva mult mai special de atât.

Şi faptul că în afara spectacolelor este foarte făţişă cu subiecte ca libertatea de exprimare, vegetarianism, cruzimea faţă de animale, face parte din farmecul ei.

Absolut. Are ceva de zis, e o persoană foarte interesantă cu multe idei, multe gânduri despre multe lucruri, şi ceva rar văzut într-o trupă - mulţi artişti n-au nimic de zis, se pare. Este cu siguranţă un element important şi noi o susţinem în asta.

Michael Amott, Arch Enemy

Arch Enemy a împlinit 15 ani de existenţă. Care sunt cele mai spectaculoase evenimente şi cele mai importante lucruri pe care le-ai îndeplinit alături de trupă?

Sunt foarte multe - unul din cele mai mari a fost când Angela s-a alăturat trupei. Primul a fost de fapt când ne-am dus în Japonia - am avut un succes timpuriu în Japonia, şi acolo s-a dezvoltat o bază de fani foarte mare; a fost un moment foarte palpitant, lansarea primului album şi toate cele. Următorul a fost când Angela s-a alăturat trupei în 2000. Ne-am simţit foarte bine lucrând la albumul Wages of Sin, şi atunci am obţinut o mulţime de fani. Practic, am trecut la următorul nivel, poate chiar am sărit câteva nivele atunci. Am mers mult mai des în turnee, şi cam tot ce am făcut în ultimii ani a fost un succes. Adică, din 2008 suntem proprii noştri şefi cu Angela pe post de manager, şi ne descurcăm singuri. Cred că ăsta e încă un eveniment important, momentul în care îţi iei cariera în propriile mâini. Am nimerit bine în turnee, la fel şi în trecut, cântând alături de Black Sabbath la Ozzfest, cu Megadeth, am deschis pentru Slayer, pentru Iron Maiden, am călătorit alături de toate aceste trupe care sunt, de fapt, printre motivele pentru care ne-am apucat de metal în primul rând. E într-adevăr uluitor că am putut fi parte din astfel de spectacole.

Super tare. Având în vedere că în ianuarie are loc prima voastră vizită în România, ce aşteptări ai pentru concert? Şi dacă timpul permite, veţi căuta şi atracţiile turistice ale ţării?

Sper să avem timp pentru asta, mi-ar place să văd câte ceva din România. Personal, n-am mai fost, deci sunt foarte nerăbdător să văd cum e. De asemenea, bateristul nostru, Daniel, e foarte interesat de această vizită deoarece tatăl său este din România, deci cu siguranţă va fi foarte interesant pentru el. Mereu venim cu plăcere să cântăm în locuri prin care n-am mai trecut, pentru că suntem curioşti să vedem ce fani avem pe acolo - dacă sunt vreunii *râde*

Te asigur că sunt destul de mulţi, şi eu printre ei. Dar asta e o coincidenţă bizară - fiecare trupă căreia i-am luat interviu până acum are câte un membru cu rude din România...

Serios? Ai naibii români, sunt peste tot! *râde*

Mulţumesc pentru interviu. Ne vedem în ianuarie!

Autor : Gogu, 09 Decembrie 2011

Muzica MP3 si stiri proaspete din showbiz

Let's Rock ® este marcă înregistrată. Imaginile, conceptele grafice şi textele de pe acest site aparţin firmei PHP Coder. Copierea, imitarea sau folosirea datelor şi imaginilor de pe acest site este strict interzisă.

Calendar evenimente