A doua zi după concertul celor de la Three Days Grace a venit timpul ca o altă trupă "de tați divorțați", cum s-ar spune, să cânte, de această dată pentru prima oară în România. Este, bineînțeles, vorba despre americanii de la Breaking Benjamin, o formație extrem de populară atât printre tineri, cât și printre cei care se apropie acum de jumătatea vieții. Mulți dintre noi am descoperit această trupă datorită melodiilor incluse în diverse jocuri video, iar apoi faima ei s-a răspândit pur și simplu din om în om. Când aveam chef de un rock ceva mai agresiv, dar nu neapărat metal, ascultam Breaking Benjamin sau alte formații din aceeași zonă muzicală. Nu sunt nici rock alternativ în sensul clasic, dar nici metal pur, ci îmbină elemente din mai multe genuri. Unele piese încep cu o asemenea forță încât ai putea crede că urmează un recital de metalcore, însă apoi atmosfera se liniștește, iar melodiile capătă o latură melodică și sensibilă. Tocmai acest contrast le face atât de apreciate, iar versurile reușesc de multe ori să vorbească direct fiecărui ascultător.
Sper să nu fie ultima dată când trupa cântă în România, având în vedere primirea extrem de călduroasă de care a avut parte din partea fanilor români. După aproape 30 de ani de carieră, era momentul ca Breaking Benjamin să ajungă și la noi și să ne încânte cu piesele pe care sunt convins că peste 90% dintre cei prezenți le știau pe de rost și le-au cântat împreună cu formația.
Concertul de la Arenele Romane mi s-a părut o continuare firească a festivalului Shine, desfășurat cu o zi înainte. Putea foarte bine să facă parte din același eveniment, mai ales că a fost organizat de aceeași echipă, cei de la Metalhead și BestMusic Live , iar spațiul a rămas identic. Totuși, mi s-a părut că în această seară au fost mai mulți oameni decât la concertul precedent, lucru firesc, având în vedere că Breaking Benjamin veneau pentru prima dată în România.
Seara a fost una caldă, numai bună pentru acorduri rock, pentru amintiri din adolescență sau, dimpotrivă, pentru adolescența celor foarte mulți tineri prezenți la concert. Alături de ei s-au aflat și cei din generația mea, care ascultă trupa aproape de când s-a înființat, așa cum este și cazul meu și al multor prieteni.
Sunetul a fost excelent. Aproape că piesele au sunat ca în studio, iar acest lucru este meritul atât al trupei, cât și al inginerilor de sunet. Degeaba artiștii cântă impecabil dacă sunetul nu este reglat astfel încât fiecare instrument și fiecare nuanță muzicală să fie puse în valoare. Ca de obicei, fanii au avut posibilitatea să cumpere tricouri, hanorace, CD-uri și alte produse de merchandise atât de la Breaking Benjamin, cât și de la trupa din deschidere, Black Sonic Pearls, care nu este deloc străină publicului român și a mai concertat de câteva ori în țara noastră.
A fost o atmosferă incredibil de intimă și plăcută, creată de două trupe care au adus muzica preferată a celor prezenți într-o seară caldă de vară, într-un oraș care, din fericire, continuă să se afle pe harta evenimentelor importante și sperăm să rămână acolo și în viitor.
Am ajuns la Arene chiar când începea recitalul celor de la Black Sonic Pearls . Este o formație care încearcă din răsputeri să își creeze un sound propriu și care are atât o imagine aparte, cât și talentul și capacitatea muzicală necesare pentru a răzbi într-o lume artistică din ce în ce mai aglomerată. Combinația lor de alternative metal și alte influențe nu sună deloc haotic; dimpotrivă, are claritate și personalitate, iar live piesele au suficientă forță pentru a transmite emoție publicului.
Nici măcar căldura puternică de la acea oră nu i-a făcut nici pe membrii trupei, nici pe spectatori să stea locului. Din contră, au încălzit atmosfera perfect pentru apariția celor de la Breaking Benjamin. Este a treia oară când îi văd pe Black Sonic Pearls live și, de fiecare dată, m-a impresionat lipsa lor de inhibiții pe scenă, dar și pasiunea cu care cântă.
Breaking Benjamin au început direct în forță cu "I Will Not Bow". Înaintea celei de-a doua piese, Ben ne-a anunțat că fiul său, încă un copil practic, a intrat în trupă. Puștiul ne-a oferit o demonstrație de chitară, după care concertul și-a continuat cursul. A fost un mod frumos de a crea o legătură între tată și fiu și, în același timp, de a construi amintiri pe care amândoi le vor păstra toată viața. Cine știe? Poate că, într-o zi, îl vom vedea cântând în propria lui formație.
Explozia de energie s-a simțit imediat în public. Nu cred că au fost mulți oameni la Arenele Romane care să fi rămas nemișcați, fără să danseze, să sară, să cânte sau să lase în urmă fricile, supărările, despărțirile și toate celelalte poveri cu care veniseră la concert. Cei de la Breaking Benjamin știu foarte bine acest lucru și fac tot posibilul ca fiecare apariție a lor să devină un spațiu al libertății și al exprimării, un fel de terapie colectivă trăită împreună cu fanii.
Între piese, Ben ne-a povestit diverse întâmplări din viața trupei și ne-a promis că nu va mai trece atât de mult timp până la următorul concert în România, fiindcă atmosfera de la București i-a cucerit. Ne-a mărturisit și că s-a gândit foarte mult cum să ajungă aici, întrucât el nu zboară cu avionul, însă până la urmă a găsit o soluție. Mă întreb care o fi fost aceasta. Oare a venit cu vaporul? Indiferent de răspuns, important este că a ajuns alături de colegii săi și că au oferit un spectacol memorabil.
Ben ne-a mai spus și că trupa pregătește un nou album și că micul Ben cântă pe toate piesele. Sunt foarte curios cum va suna acest material. Recunosc că nu am mai ascultat de mult timp un album Breaking Benjamin cap-coadă, însă pe acesta îl voi asculta cu siguranță imediat ce va apărea și mă voi pregăti pentru următoarea întâlnire cu trupa, fie că va avea loc tot la Arenele Romane, fie în altă parte. Am sentimentul că acesta a fost primul concert Breaking Benjamin pe care l-am văzut, dar cu siguranță nu va fi și ultimul.
Setlist Breaking Benjamin:
Explozia de energie s-a simțit imediat în public. Nu cred că au fost mulți oameni la Arenele Romane care să fi rămas nemișcați, fără să danseze, să sară, să cânte sau să lase în urmă fricile, supărările, despărțirile și toate celelalte poveri cu care veniseră la concert. Cei de la Breaking Benjamin știu foarte bine acest lucru și fac tot posibilul ca fiecare apariție a lor să devină un spațiu al libertății și al exprimării, un fel de terapie colectivă trăită împreună cu fanii.
Între piese, Ben ne-a povestit diverse întâmplări din viața trupei și ne-a promis că nu va mai trece atât de mult timp până la următorul concert în România, fiindcă atmosfera de la București i-a cucerit. Ne-a mărturisit și că s-a gândit foarte mult cum să ajungă aici, întrucât el nu zboară cu avionul, însă până la urmă a găsit o soluție. Mă întreb care o fi fost aceasta. Oare a venit cu vaporul? Indiferent de răspuns, important este că a ajuns alături de colegii săi și că au oferit un spectacol memorabil.
Ben ne-a mai spus și că trupa pregătește un nou album și că micul Ben cântă pe toate piesele. Sunt foarte curios cum va suna acest material. Recunosc că nu am mai ascultat de mult timp un album Breaking Benjamin cap-coadă, însă pe acesta îl voi asculta cu siguranță imediat ce va apărea și mă voi pregăti pentru următoarea întâlnire cu trupa, fie că va avea loc tot la Arenele Romane, fie în altă parte. Am sentimentul că acesta a fost primul concert Breaking Benjamin pe care l-am văzut, dar cu siguranță nu va fi și ultimul.
Setlist Breaking Benjamin:
- I Will Not Bow
- Until the End
- Evil Angel
- Crawl
- Red Cold River
- Blow Me Away
- Follow
- Angels Fall
- You
- So Cold
- Polyamorous
- Dear Agony
- Something Wicked
- Breath
- Awaken
- Failure
- Dance With the Devil
- The Diary of Jane

