Un concert de death metal de înaltă calitate a avut loc marți, 7 iulie, în clubul Quantic din București. Organizarea a purtat semnătura Axa Valaha, adică, în principal, a lui Coro, ceea ce reprezintă din start o garanție a calității. Trupele aduse de el și echipa sa, precum și evenimentele pe care le organizează în general, sunt de cel mai înalt nivel în zona underground. Îmi place că aduc din când în când și formații care au ajuns mai rar pe la noi, unele care ar merita mai multă vizibilitate sau pur și simplu trupe despre care nu știi mare lucru, dar care, odată descoperite live, rămân cu tine de atunci înainte. De data aceasta, piesa de rezistență a fost Jungle Rot, legendă a death metalului american, activă încă din anii 90. În deschidere au cântat Rats of Gomorrah, trupă din Germania, formată în 2023, și Zgripsorum, o formație românească aflată în plină ascensiune. A fost destul de multă lume, iar toate trupele au venit cu merchandise la prețuri decente. Zgripsorum este o trupă românească despre care mai auzisem, dar nu cred că îi mai văzusem live până acum. Înainte de concert am ascultat câteva piese și ceea ce am auzit mi-a plăcut: este un death metal clasic, făcut cu pasiune. Pe scenă, trupa s-a descurcat bine și, în ciuda unor mici poticneli sau erori, pot spune că a avut o prestație reușită. Se vede că membrii sunt încă tineri și că mai au de învățat, dar sunt pe drumul cel bun. Au lansat și un album anul acesta, Crown of Malice, după o serie întreagă de demo-uri. Nu reinventează roata death metalului melodic, dar unele pasaje chiar mi s-au părut inspirate, mi-au rămas în minte și demonstrează că nu duc lipsă de creativitate. Au adus și merchandise de bună calitate, din câte am văzut, au dialogat constant cu publicul, iar mulți dintre cei prezenți au cumpărat câte ceva.
Rats of Gomorrah are doar doi membri în componență, un toboșar și un chitarist care se ocupă și de voce, dar este mai mult decât suficient pentru a crea piese dinamice și pline de energie. Înainte, trupa se numea Divide. Nu știu de ce și-a schimbat numele, însă îmi place mai mult cel actual, care, din câte am înțeles, este inspirat dintr-o piesă a fostei formații. Pe scenă, cei doi au fost permanent activi, au vorbit cu publicul, iar din când în când a intervenit și toboșarul cu vocea, deși cea principală și cea mai brutală rămâne a chitaristului. Legat de faptul că sunt doar doi oameni pe scenă, au glumit spunând că fac asta fiindcă pot și fiindcă egourile lor sunt atât de mari încât abia au loc pe scenă.
Au mai avut și alte momente amuzante. Spre finalul concertului au spus că mai au de cântat două piese, după care ne-au rugat să ne prefacem că sunt cea mai bună trupă din lume și să strigăm "One more song!" Au avut însă și momente serioase, adresându-se celor tineri și îndemnându-i să aibă grijă de scenă și să nu o lase infestată de extremism. Din punct de vedere muzical, trupa a sunat excelent chiar și în această formulă de doi oameni. Piesele au fost excelente pentru headbanging, într-un stil old-school death metal. Probabil că încă o chitară sau măcar un bas ar fi adăugat și mai multă greutate sunetului, însă prestația a fost foarte bună și așa.
Au mai avut și alte momente amuzante. Spre finalul concertului au spus că mai au de cântat două piese, după care ne-au rugat să ne prefacem că sunt cea mai bună trupă din lume și să strigăm "One more song!" Au avut însă și momente serioase, adresându-se celor tineri și îndemnându-i să aibă grijă de scenă și să nu o lase infestată de extremism. Din punct de vedere muzical, trupa a sunat excelent chiar și în această formulă de doi oameni. Piesele au fost excelente pentru headbanging, într-un stil old-school death metal. Probabil că încă o chitară sau măcar un bas ar fi adăugat și mai multă greutate sunetului, însă prestația a fost foarte bună și așa.
Jungle Rot cântă death metal cu o puternică tentă de groove de peste 30 de ani, mai exact din 1992, iar acest lucru se simte atât pe albume, cât și pe scenă. Sunetul este ca un zid care te înconjoară, iar uneori chitarele scot sunete de parcă te-ai afla în mijlocul junglei, în timpul unui război, în clipa în care răsună alarma de bombardament. Piesele sunt extrem de catchy, lucru deloc ușor de obținut în death metal. Aproape că unele dintre ele pot fi fluierate. Evident, toate sunt numai bune pentru headbanging și pogo, iar publicul, în special cei mai tineri metaliști, a profitat din plin de acest lucru.
Am descoperit trupa la ultima – deși sper că nu și cea din urmă – ediție Metalhead Meeting și am fost izbit de calitatea prestației, de dulceața riffurilor, de voce, de tobe, practic de întregul ansamblu. Fără să știu nimic despre ei, mi-am spus că sigur sunt americani și, într-adevăr, așa s-a dovedit. În ultimii ani am ascultat constant trupa și am avut ce, întrucât a lansat o mulțime de albume. Nu toate sunt la fel de bune, însă fiecare are ceva care te atrage, inclusiv cel mai nou, Cruel Face of War, lansat anul acesta și din care formația a interpretat numeroase piese.
Impresionant a fost faptul că, pe parcursul întregului set, unul destul de lung, trupa și-a păstrat aceeași intensitate și brutalitate, fără să ne scoată nicio clipă din atmosfera pe care o construise cu grijă. A fost un concert cu adevărat oldshool care a exorcizat multe dintre tensiunile adunate în noi și ne-a reamintit de ce Jungle Rot este una dintre marile trupe ale genului de peste trei decenii.
Impresionant a fost faptul că, pe parcursul întregului set, unul destul de lung, trupa și-a păstrat aceeași intensitate și brutalitate, fără să ne scoată nicio clipă din atmosfera pe care o construise cu grijă. A fost un concert cu adevărat oldshool care a exorcizat multe dintre tensiunile adunate în noi și ne-a reamintit de ce Jungle Rot este una dintre marile trupe ale genului de peste trei decenii.
